În răspuns la mama alunitza.
Doamne fereste, nu m-am referit ca Printesa ar minti cand povesteste despre dialogurile cu Sofia, nu, ma refeream asa cum ai spus tu, la mai buna lor organizare in propozitii cu inceput si sfarsit.
@ Ioana, nu am vrut sa te supar/jignesc, imi cer scuze daca am facut-o.
Referitor la punctul doi, sunt constienta si de acord cu ce spui, dar ca sa dau cateva exemple mai clare, avem urmatoarea situatie.
Fetita are canita cu apa mereu la indemana, astfel incat sa se poata servi singura. Uneori totusi, cand suntem la plimbare, si mi se pare mie ca nu a baut demult apa, scot cana, intreb daca vrea apa (la care ea desigur nu zice nici da, nici nu) iar apoi ii ofer paiul. Ea bea cu pofta. Ar trebui oare sa astept sa imi dea ea un semn ca ii e sete?
Alt exemplu ar fi atunci cand sunt la bucatarie, iar ea vine si se agata de picioarele mele, semn ca ar vrea si ea sa se implice in ce fac. Daca vine, eu o iau langa mine, fara ca ea sa ajunga sa scanceasca. Ar trebui oare sa o las sa zica intai ceva, fie si in limba ei, si apoi sa ii acord atentia necesara?
Am incercat sa imi infranez pornirea aceasta de a-I propune eu diverse lucruri (mancare, jocuri sau alte activitati), momentan clar esuez. O intreb desigur de fiecare data daca vrea un lucru sau altul, ea doar arata cu mana spre ce isi doreste.
Si ca sa termin, in rest, ii ofer toata libertatea de care ar putea avea nevoie, rar am spus nu sau nu e voie, dar ea nu imi da semne ca ar vrea sa se desprinda de mine.
PS. Nu stau numai pe capul ei, am revenit la serviciu pe cand avea 11 luni si probabil seara si in week-end prefera sa recupereze timpul pierdut pe parcursul zilei.
