Fata mea are un an si sapte luni. Zice cateva cuvinte, le numar pe degete (mami, tati, Tutu – Tudor, mamaia, cu varianta mamana, mau – pisica, ‘am – cainele, bibica – suzeta, apa etc.). Are multa lume in preajma, toti o capiaza cu dialogurile, cel mai cel fiind frati-su mai mare, de la care ar putea invata (multe) vorbe. Dar, nu. E ghidusa, e jucausa, e un copil adorabil, dar nu vorbeste.
Frati-su a inceput dupa doi ani si ea sigur are aceeasi gena ca si el. Insa el, acum, la cinci ani, te exaspereaza cu „de ce-urile”!
Fata unei prietene a vorbit tot asa, dupa doi ani. Ce ganduri si-a mai facut, cand toata lumea o asigura ca fetele vorbesc mai repede decat baietii! Acum are trei, vorbeste caraghios, ca orice copil.
Like or Dislike: 
0 
0
